Stejarul

În poiana de la şcoalã

Un stejar foarte bãtrân

De un secol umbra-şi spalã

In pârâul brun.

E vecin cu un alun

Şi cu-o buturugã mare.

Fraţi îi are pe salcâm

Şi pe sunãtoare.

Câte-a mai vãzut şi câte

De-ar vorbi, ar spune…

Zumzete şi zvonuri multe

Din întreaga lume.

Intr-o varã, demult, cicã

Striga vântu-n gura mare

C-a vãzut-o pe urzicã

Dansând pe cãrare.

Iar ciuperca-n miezul zilei,

Când era cãldura-n toi,

Dormea la poarta zambilei

Pe aleea doi.

“Moşul” nu mai ţine minte

Sã ne spunã prin cuvinte

Cum era la vreo rãscoalã

Când veneau cu toţi la şcoalã.

Sau când viscolul şi gerul

Ingheţau şi cerul.

Insã tot semeţ ramâne

Câte veacuri o fi-n lume.

Şi l-or îndrãgi cu toţi:

Şi bunici, şi strãnepoţi.