Copilaria

Bunã, tuturor!

Veţi gãsi aici

Iepuraşi, arici,

Ghinde şi grebluţe

Maşini şi biluţe,

Culori şi penare,

Ferme cu hambare,

Trenuleţe, cãrţi,

Semafoare, hãrţi.

Am cules de toate

Şi le-am pus în carte.

Construind aici

Lume de pitici.

Bun venit, amici!

Bone şi mãmici,

Tãtici şi bunici!

Hai afarã!

Vedeţi voi ce soare

Se aratã-n zare

Şi iarba cu flori

În multe culori?

Vedeţi cerul, sus,

Ce frumos e pus?

Câte pãsãrele

Zboarã înspre stele?

E un colţ de rai

Pe oricare plai,

E o poezie

Pe orice câmpie.

Şi-un parfum nespus

Adie de sus.

Ţie-ţi multumim, Isus!

Iepuraşi
Când Domnul i-a facut pe iepuraşi,

Cu-a lor blãniţa moale, de catifea,

Cu urechiuşe lungi şi ochisori poznaşi,

Cred c-a ştiut ce mult îmi vor plãcea.

Le-a pus codiţa cât un ghemotoc,

Iar picioruşele neobosite

Aleargã iute dintr-un loc in loc

Pe câmpuri şi pe dealuri nesfârşite.

Oh, de-aş fi fost şi eu un iepuraş

Cum L-aş fi ascultat pe Dumnezeu…

Dar sunt al mamei mele copilaş

Şi tot pe El Îl port in gândul meu.

Grebluţa

Mi-a dat Domnul o mânuţã

Tare vrednicuţã

Toatã ziua curãţã

Parcã-i o grebluţã.

Pe mãmica o ajutã

Când e treabã multã

Iar de porunca cea sfântã

Ea cu drag ascultã.

Deseneazã, îmbraţiseazã,

Mangaie, creeazã,

Manuţa mea aseazã

Si soarelui o razã.

E micã, înţeleaptã

Pe Domnul Il aşteaptã

Sã îi deschidã poartã

Spre veşnicia toatã.

Fii cu mine, Tatãl meu

Sã-i ajut mereu

Pe cei cãrora l-e greu

Fãrã Dumnezeu.

Maşina

De când mã ştiu eu pe lume,

(Nu ştiu sã spun exact,

De doi ani şi mai bine) -

Un lucru-am învatat:

Când mergem la bunici,

La munte sau câmpie

Asa-i la noi aici -

Intram într-o cutie.

Închidem nişte uşi

Şi ne uitam pe geam.

(Când eram bebeluş,

Pe-ndatã adormeam).

Iar aceastã cutie,

Nu ştiu anume cum,

Ori stie-o şmecherie,

De lasã-n urmã fum,

Ori tata când vireazã

Se întamplã ceva

Cã şi înainteazã,

Si huruie aşa: vrrrrruuumm

Ce-as vrea eu, ce-ar vrea mama si ce o sa alegem in cele din urma...

Ce as vrea eu
De cand am aflat de sistemul "step by step", visez ca sunt in clasa, cu colegii mei si ne jucam, ne jucam si iar ne jucam pana cand se face ora sa mergem acasa. Asa mi-a spus mami. Ca la "step by step" invatam prin joc. Aici ar fi de mine! Numai ca, dupa ce s-a dus si a vazut despre ce e vorba, mama nu mai e deloc incantata. Deh, nu se joaca ea, probabil ca de aceea. Cand s-a dus in recunoastere, a intrat intr-o clasa aglomerata, cu tot felul de materiale puse unul peste altul, arata ca atunci cand te muti. Erau cizmulite pe sub banci, aer inchis, un invatator cam ... depasit de situatie si multi copii calare pe catedra. Adio, "step by step". Offff!

Ce ar vrea mama
Mama ar dori sa ma inscrie la  Scoala Mihai Ionescu. Dar e undeva in zona Unirea. Noi locuim in Giulesti Sarbi, muuult prea departe. Uneori parca mi-as dori sa locuiesc altundeva, sa nu mai aud iar si iar ca noi stam la capatul orasului, ca lumea buna e de fapt in alta parte.... Dar parca tot mai dragi imi sunt curtea, gradina cu pomi, prietenii de pe strada... Greu de ales! Mi-ar placea si la Mihai Ionescu.... Doar acolo s-au inscris deja cativa colegi de-ai mei de la gradi. Dar va trebui sa taiem de pe lista si aceasta varianta. :-(

la noi in curte, vara....

Ce vom alege?
De cateva zile ne plimbam din scoala in scoala, mami da telefoane, vorbeste cu doamna educatoare... nici nu stiu la ce scoala sa-mi mai doresc sa merg. Mami, matusa, bunica, toata lumea e in alerta; ba chiar si vecinul, tatal prietenului meu Marian, vine cu sfaturi ... numai tati e calm si se uita la ele zambind. Zice ca ar trebui sa merg la scoala unde a mers si el cand era ca mine, la capatul tramvaiului. E la 10 minute de casa, nu faci o jumatate de zi pe drum, iar cine vrea sa invete, zice el, invata si la o scoala de tara (ca mami, de exemplu). Pare ceva foarte important scoala asta. Eu, pana la urma, voi merge acolo unde se vor decide ei, numai sa nu ii mai vad atat de emotionati si dezorientati. Vom merge unde vom merge si gata.
Va anunt indata ce voi afla si eu ceva. ;-)